MELÍC
s.n. (Reg.) Nărav, obicei prost (la animale). Ex.: spunem că un cal are
melic, atunci când lovește cu piciorul, când mușcă sau când, înhămat fiind, se sperie de obiectele care-i apar în raza vizuală, devenind greu de controlat. Termenul este frecvent folosit în satele de pe valea Vâlsanului, județul Argeș.