BÂC
interj. Exprimă
zgomotul produs de o lovitură sau o căzătură.
Formă expresivă, bazată pe consonanța
tipică cu
scopul evocării
zgomotului unei lovituri sau căzături, cf.
boc,
cioc1,
hâc,
tâc,
tic1,
toc1. Intenția imitativă reproduce
trei posibilitați
ale zgomotului:
1. O
singură lovitură,
bâc.
2. Ritmul binar, care
indică o
mișcare în
doi timpi, cu implicarea duratei,
bâltâc.
3. Ritmul ternar sau întrerupt, care pare să includă intenții secundare, de opoziție
față de
mișcare și de cădere definitivă,
bâldâbâc. – Variantă:
bâca