GĂOÁZĂ
s.f. Anus. (pare să provină din lat.
cavum =
gaură (cf.
găoace) + suf.
-ză; după
DAR, din sl. (neatestat)
*gązŭ,
dar cf. bg.
găz, sb.
guz,
pol.
guzica,
rus.
guzno, care
sunt mai
puțin acceptabile d.p.d.v. fonetic; deriv. din gr.
medie γάβος =
groapă este improbabilă (Cihac))