șurluí,
șurluiesc și
șurlui, v. IV (reg.)
1. (despre vase, dușumele) a curăța frecând cu nisip, cu o perie etc.
2. (fig.; despre persoane) a
mustra.
3. (în forma
șurui) a
zgâria (cu unghiile sau cu un obiect ascuțit.
4. (în forma
șurui) a merge târând încălțămintea.
5. (despre roțile unui vehicul) a
împiedica.
6. (despre un teren cultivat cu viță de vie) a prăși a doua oară.
7. (despre un teren cultivat cu porumb; în forma
șirăli) a prăși cu prășitoarea.