Dictionare:
Toate
DEX
Sinonime
Antonime
Neologisme
Ortografic
Arh. & Reg.
Etimologic
Academic
definiția onoarei definiție dex
onoarei
găsește rime pentru
onoarei
ONOÁRE,
(
5, 6
)
onoruri
,
s.f.
1.
Integritate
morală
,
probitate
,
corectitudine
;
demnitate
,
cinste
. ♢
Câmp
de
onoare
=
câmp
de
luptă
pe care și-au
dat
viața
cei care au
luptat
pentru
apărarea
patriei
. ♢
Loc
. adj.
De
onoare
=
a)
demn
de
încredere
,
cinstit
,
onest
;
b)
care
angajează
cinstea
,
demnitatea
cuiva;
c)
onorific
. ♢ Expr.
Pe
cuvântul
meu
(sau
tău
etc.)
de
onoare
sau
pe
onoarea
mea
, a
ta
etc. =
formulă
folosită
pentru
a
întări
o
afirmație
sau
pentru
a
garanta
respectarea
unei
promisiuni
.
2.
Reputație
,
prestigiu
,
faimă
,
vază
. ♢ Expr.
A
face
(cuiva)
onoare
= a
servi
(cuiva)
spre
laudă
,
spre
fală
; a
onora
. ♦
Mândrie
,
demnitate
.
3.
Prețuire
deosebită
,
considerație
,
respect
,
stimă
. ♢
Gardă
de
onoare
=
gardă
simbolică
instituită
în
semn
de
respect
cu
ocazia
unei
anumite
solemnități
. (
Ieșit
din
uz
)
Panou
(sau
tablou
,
tabel
etc.)
de
onoare
=
panou
cu
numele
(și
fotografiile
)
salariaților
unei
întreprinderi
sau a unei
instituții
evidențiați
în
muncă
.
Cavaler
(sau
domnișoară
)
de
onoare
=
persoană
care
însoțește
mirii
la
ceremonia
cununiei
.
Doamnă
(sau
damă
)
de
onoare
=
doamnă
atașată
unei
regine
, unei
prințese
. ♢
Loc
. adj.
De
onoare
= de
frunte
, de
cinste
. ♢
Loc
. adj. și adv.
În
onoarea
cuiva
(sau
a ceva
) = (care se
face
)
pentru
a
cinsti
pe cineva (sau ceva).
4.
Favoare
,
cinste
. ♢ Expr. (În
formule
de
politețe
)
A avea
onoarea
să...
(sau
a...
) = a avea
cinstea
să...
A
face
(cuiva)
onoarea
să...
(sau
a...
) = a
face
(cuiva)
favoarea
de a..., a
face
cinstea
de a..., a
socoti
demn
de... (Fam.)
Am
onoarea
(să vă
salut
),
formulă
respectuoasă
de
salut
.
Nu
am
onoarea
= nu
cunosc
, nu
știu
.
5.
Manifestare
a
stimei
, a
considerației
pentru
cineva,
exprimată
prin
semne
de
cinstire
, de
respect
;
p. ext.
(la pl.)
ranguri
,
demnități
. ♦ (Mil.; de
obicei
cu
verbele
„a da”, „a
prezenta
”; în
forma
onor
)
Prezentarea
armei
în
semn
de
salut
la
întâmpinarea
unei
autorități
militare
sau
civile
superioare
, la
paradă
, la
înmormântare
etc.;
semnal
de
goarnă
care
însoțește
de
obicei
această
prezentare
. ♢ Expr.
Pentru
onor
!
=
comandă
pentru
darea
onorului
.
A
face
onorurile
casei
= a-și
îndeplini
îndatoririle
de
gazdă
la o
recepție
, la un
bal
etc.
6.
(Înv.; în
forma
onor
)
Poziție
socială
,
rang
. ♦ (La pl.)
Figură
mare
(
damă
,
valet
,
rigă
,
as
) la unele
jocuri
de
cărți
. [Var.:
onór
s.n.] – Din lat.
honor, -oris,
fr.
honneur,
it.
onore.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia onoarei
Widget WebDex
- Ia cu tine dictionarul explicativ roman in blogul, pagina sau site-ul tau!
Plugin de browser
- Adauga pluginul de cautare WebDex in browserul tau.
Webdex.ro foloseste cookies pentru a putea afisa rezultatele corecte. Continuand navigarea pe acest site, esti de acord cu folosirea de cookies.
Mai multe detalii
OK