fúte
[At: (a.1628) DRHB XXII, 62, ap. TDRG / V: ~tá / Pzi:
fut / E: ml
futuere] (Pop)
1-2 vtr (Tr) A avea raporturi sexuale.
3 vt (Fam) A obliga pe cineva la eforturi prea mari Si: (fam)
a freca (
22).
4 vt (Fam) A certa.
5 vt (Fam) A înșela.
6 vt (Fam; șîe
a fute la cap sau
la icre sau
la melodie) A agasa.
7 vt (Și îae) A plictisi.
8 vt (Fam; îe)
A(-și) fute timpul (sau
vremea) A pierde timpul (vremea).
9 vt (Îe)
A fute una (sau
o bătaie) A da o lovitură (sau o bătaie zdravănă) cuiva.
10 vi (Fam; îe)
A i-o fute cuiva A se răzbuna pe cineva Si: (pfm)
a i-o trage cuiva.
11 vt (Fam; șfg) A învinge.
12 vt (Fam; gmț) A face.
13 vt (Fam; gmț; șîe
a fute treaba) A lucra prost.
14 vt (Fam) A distruge.
15 vt (Îc)
fute-vânt Om de nimic.
16 sf (Orn; îac) Codobatură (
Motacilla alba).