LADÍNO
s.n. (Lingv.)
1. Limba religioasă a
sefarzilor (spre deosebire de limba laică: sefardă sau
iudeospaniolă), care este un calc
3 al textelor biblice evreiești (al pentateuhului) și se scrie cu caractere latine sau
rași.
2. Dialect sefard din Orient. (cf. sp.
ladino < lat.
latinus = latin)