abáte (abáți),
s.m. –
1. Titlu dat superiorului unei
abații. –
2. Titlu onorific acordat unor
preoți catolici;
persoană care
poartă acest
titlu. < It.
abate. – Der.
abațial, adj. (referitor la o abație), din it.
abbaziale;
abație, s.f. (
mănăstire condusă de un abate) , din it.
abbazia;
abatisă (călugăriță care
conduce o abație), din lat.
abbatissa (
sec. XIX).