absolví (-v, -ít),
vb
1. A
ierta, a
scuti de pedeapsă. –
2. A termina studiile. < Lat.
absolvere (
sec. XVIII). Sensul 2 este împrumutat din terminologia referitoare la învățămînt din Austria și Germania; există cu acest sens
tendința de a
conjuga eu absolvesc (cf.
Iordan, BF, II, 53). – Der.
absolvent, adj. (care a terminat o
formă de învățămînt);
absolvență, s.f. (terminarea unei
forme de învățămînt).