adamánt (adamánte),
s.n.
Diamant. < Gr. ἀδάμας, prin intermediul sl.
adamantŭ; cf. v. it.
adamante (› fr.
aimant), cu adj.
adamantino, de unde
rom.
adamantin, adj. (strălucitor), neol.
fără circulație reală, introdus de
poeții romantici. Pe de altă
parte, gr. ἀδάμας denumea și o
plantă din Capadocia,
căreia i se atribuia virtutea de a îmblînzi
fiarele; de
aici rom.
adamască, s.f., cu același sens.