adăpá (adáp, adăpát),
vb. –
1. A da
apă de
băut unui
animal. –
2. A îmbiba, a impregna.
3. (Înv.) A da, a
administra (un medicament).
4. (Înv.) A
otrăvi. – Mr.
adep,, megl.
dap, istr.
adŏpu. < Lat.
ădaquāre (Pușcariu 20; REW 147;
DAR); cf. it.
adacquare (salent.
dakware,
bar.
adakwe), prov.
azaigar, v. fr.
aever (fr. din
Vest aiguer, cf. Gamillscheg 20). Sensul 4, astăzi
rar, se bazează pe confuzia
între „băutură” și „
otravă”, cf. fr.
poison (‹
potionem). Der.
adăpat, s.n. (acțiunea de a
adăpa);
adăpătoare, s.f. (
loc de adăpat);
adăpător, adj. (care
adapă);
adăpătură, s.f. (înv., otrăvire).