adevărá (-veréz, -át),
vb. A confirma, a susține, a întări justețea unui
fapt. – Var.
adeveri. < Lat. *
addeverāre, cf. it.
avverare, fr.
avérer, sp.
averar. Var. este astăzi
forma cea mai curentă. Der.
adevărat, adj. (conform cu
adevărul,
autentic, veritabil);
adeverință, s.f. (
adevăr, dovadă);
adeveritor, adj. (care adeverește);
adeveritor, s.m. (în
dreptul vechi, 12
boieri desemnați să
cerceteze și să
judece orice pricină la care se consideră necesară o examinare de experți);
neadevărat, adj. (
fals, mincinos).