clocímp
,
clocímpuri, s.n. (reg.)
1. restul unei ramuri tăiate de lângă tulpină; clenci.
2. restul de la cocenii de porumb tăiați, rămas la
pământ; cocălău, cocean, ciocan, cioclej, tulean.
3. cui de lemn.
4. lemnul pe care stă vârtelniță;
popici.
5. cuib de hoți; ascunzătoare.