coșar,
coșare, s.n. (pop.)
1. îngrăditură de nuiele pentru adăpostul vitelor,
cailor și al oilor; staul.
2. acaret pentru uscatul și
păstratul porumbului;
pătul, porumbar,
sâsâiac.
3. împletitură de nuiele
fără fund, pusă peste loitrele carului, pentru căratul porumbului.
4. împletitură de nuiele pentru uscat poame; loșniță, slaniță.
5. locuință ciobănească primitivă.
6. casă proastă,
fără ferestre; bordei.