alegá (-g, -át),
vb. refl. – A se
prinde, a se
lipi. Lat.
alligāre (
DAR; REW 363), cf. it.
allegare, fr.
allier, sp.
aligar,
port.
alligar (toate cuv. romanice sînt formații neol.).
Limba lit.
preferă forma simplă
lega, cu același sens,
dar în
limba pop. are o circulație intensă. Este dublet al lui
alia, vb., din fr.
allier, de unde și
alianță, s.f.;
aliaj, s.n.;
aliat, s.m.