alége (alég, alés),
vb. –
1. A selecta, a
prefera ceva sau pe cineva. –
2. A
distinge, a deosebi. –
3. A
decide, a
ajunge la un rezultat. –
4. A participa la alegeri. –
5. (refl.) A rămîne cu ceva. – Mr.
aleg, aleadzire (alepșu, aleaptă); megl.
leg, leaziri. Lat.
allĕgĕre (Pușcariu 60; Candrea-Dens., 47; REW 364;
DAR);
păstrat numai în
rom. și în it.
alleggere (aver., mil.
alezer). După REW,
ar putea fi
vorba și de lat.
ēllĭgere (cf. Körting 3229),
părere fără îndoială greșită (cf.
BL, V, 87). Der.
alegător, s.m. (
persoană care votează);
alegînd, adv. (înv., cu excepția, în
afară de);
ales, adj. (select);
ales, adv. (înv., mai cu
seamă, în special; astăzi se
preferă construcția
mai ales);
ales, s.m. (deputat);
ales, s.n. (selecție);
alesător, s.m. (înv., arbitru);
alesătură, s.f. (procedeu de ornamentare, mai
ales la broderii);
les, adv. (Basarabia, mai
ales).