gârlíci,
gârlíciuri, s.n. (reg.)
1. intrare strâmtă într-un beci (pivniță), într-o colibă, într-un cavou, într-o peșteră.
2. locul pe unde ies oile la muls; strungă.
3. jgheabul teascului de struguri.
4. gura de la mijlocul pietrei alergătoare prin care ies grăunțele și trec între celelalte două pietre.