ántic (-că),
adj. –
1. Vechi, vetust. –
2. Care aparține antichității. Fr.
antique. – Der.
antică, s.f. (antichitate,
obiect arheologic), din it.
antico, prin filieră orientală (ngr. ἀντιϰά, tc., bg., iud. sp.
antika, mr., megl.
antică, cf. Meyer,
Neugr. St., IV, 11; Bogrea,
Dacor., IV, 789);
anticar, s.m. (
persoană care
vinde cărți vechi);
anticariat, s.n. (magazin de antichități și
obiecte de ocazie), ca germ.
Antiquariat;
anticărie, s.f. (anticariat);
anticat, adj. (înv., învechit);
antichitate, s.f. (vechime).