aprínde (aprínd, apríns),
vb. –
1. A
arde, a se propaga
focul. –
2. A da
foc. –
3. A
face lumină. –
4. A se înflăcăra, a se roși la
față. –
5. A
încinge, a ațîța. –
6. A se înflăcăra, a se pasiona, a se însufleți. –
7. A
face febră. – Mr.
aprindu, megl.
prind, istr.
aprindu. Lat.
apprĕndĕre, de la
apprĕnhĕndĕre (Șeineanu,
Semasiol., 181; Pușcariu 100; Candrea-Dens., 1448; REW 554;
DAR), de unde provin, cu sensuri diferite, și it.
apprendere, prov.
aprendre, fr.
apprendre, sp.,
port.
aprender. Totuși, sensul
rom. este
deja romanic, cf. fr.
prendre cu funcție intranzitivă (
le feu a pris), it.
il fuoco é appreso, sp.
prender. Trăsături
ale sensului romanic al lui
apprendere (a
aprinde) sînt atestate la Grégoire de Tours (cf. Densusianu,
HLr., 186), în v. fr.
apprendre și în it.
apprendersi d’amore (paralel cu fr.
s’éprendre). Der.
aprinjor, s.n. (Trans.,
chibrit);
aprinjoară, s.f. (Trans.,
chibrit);
aprinsură, s.f. (Trans., inflamație);
aprinzăcios, adj. (inflamabil);
aprinzătoare, s.f. (
brichetă;
sul de hîrtie
aprins cu care se
fac glume proaste în
cazărmi și
licee, punîndu-l
între degetele celor care
dorm);
aprinzător, adj. (inflamabil).