iscusí
,
iscusésc, vb. IV (pop.)
1. a pune la încercare, a ispiti.
2. a învăța pe cineva, a-l deștepta.
3. a căpăta experiență, a deveni isteț, dibaci, îndemânatic; a se deștepta, a se deschide la minte, a-și ascuți mintea.
4. a se face vestit.
5. a deveni șiret.
6. a face pe deșteptul, pe învățatul.
7. a deveni mai fin, a se rafina, a se perfecționa.