áșchie (áșchii),
s.f. –
Bucată mică ce se desprinde sau
sare dintr-un
lemn,
os etc.. – Var.
(h)asc(i)e. Mr.
iașcl’ă. Lat. pop.
ascla,
reducere de la *
astŭla ‹
assŭla (Pușcariu 136; Candrea-Dens., 94; REW 736;
DAR); cf.
alb.
aškje, ngr. ἄσϰλα, vegl.
jaska, it.
aschia (napol.
áška, sicil.
aška,, sard.
aša, apul.
aško, lec.
ašcula), prov., cat.
ascla,
port.
acha;
alb.
aštše (‹
assŭla), it.
ascola (‹ *
ascŭla), sp.
astilla (‹
astella), aparțin aceleași
rădăcini. – Der.
așchia, vb. (a
face așchii), pe care Pușcariu 137
îl derivă de la un lat. *
asclāre, care nu pare necesar;
așchios, adj. (care se
rupe ușor în așchii).