asmuțí (asmuțít, asmuțít),
vb. –
1. a stîrni, a întărîta cîinii. –
2. A stîrni, a instiga, a îmboldi. – Var.
a(s)muța, muța, sumuți. Mr.
muțare „a
suge”. Lat. pop.
ex*mucciāre (REW 5707;
DAR), cu
schimbare modernă de
conjug. Candrea-Dens., 1197, se gîndesc la *
ammotiare, de la
motus, care prezintă dificultăți mai
mari. Pentru Șeineanu,
Chien, 218, cuvîntul este „obscur”; Byhan 322
îl identifică cu
sumuța și
îl derivă de la rut.
smutiti. Var.
amuța pare a reprezenta un lat. *
ammucciāre (Pușcariu,
Jb., XI, 110; Pușcariu 86 și 1146; REW 5707;
DAR), cf. poitev.
amoisser.
Dacă aceste sugestii sînt exacte, explicația semantismului se bazează pe mișcarea
buzelor cînd
chemi un cîine, cf. sensul mr.