astîmpărá (astî́mpăr, astîmpărát),
vb. –
1. A liniști, a
potoli. –
2. A
împăca, a calma. – Var.
stîmpăra. Lat.
extempĕrāre (Densusianu,
Rom., XXXIII, 274; Pușcariu 152; REW 3082;
DAR; Rosetti, I, 163); în
rom. îi
corespund der. de la
forma simplă lat. (cf. totuși fr.
attremper). Der.
astîmpăr, s.n. (liniște, odihnă,
pace);
astîmpărător, adj. (liniștitor, calmant);
neastîmpăr, s.n. (neliniște, agitație);
neastîmpărat, adj. (agitat, zvăpăiat).