áță (áțe),
s.f. –
1. Fir. –
2. Fibră, filament. –
3. (adv.)
Direct,
fără oprire. –
4. (Fam.) Intendență
militară. Lat.
acia (Pușcariu 158; REW 102;
DAR); cf. it.
accia (calabr.
azza, ven.,
lom.
atssa, mil.
asa, engad.
atša). – Sensul 4 este o interpretare umoristică a cuvîntului
administrație, care
înainte se prescurta de
obicei sub
forma a-ție. Der.
ațică, s.f. (firicel;
fir de
bumbac pentru urzeală,
făcut din
două fire răsucite);
ațist, s.m. (
ofițer de intendență);
ațos, adj. (care are ațe; necioplit, înfumurat, nesuferit). – Din
rom. provine bg.
acŭ (Capidan,
Raporturile, 220).