băcán (-nuri),
s.n. –
Lemn al unui
arbore exotic. – Mr.
băcîme, megl.
bacam. Tc.
bakam, bakim (Roesler 590; Șeineanu, II, 32; Lokotsch 190), de unde provin și ngr. μπαϰάμι,
alb.
bakkam, bg.,
rus.
bakam, sb.
bakam. A
devenit popular datorită folosirii colorantului obținut de
băcan la vopsirea
ouălor de
Paști. Der.
băcăni, vb. (a vopsi
roșu-
aprins).