bădărán (bădăráni),
s.m. – Mitocan, necioplit. Mag.
badaró „
persoană care vorbește
grosolan”, cu suf. -
an (
DAR). Cuvîntul mag. s-a
păstrat în Mold. ca
nume de
familie (
Bădărău) și
bădărău, s.n. (
turtă de
porumb cu brînză),
termen de circulație restrînsă, care pare a se explica prin noțiunea intermediară de „
amestecat” sau „
compus” (Scriban). Nu sînt probabile relațiile stabilite de Tiktin cu
bade, și de Löbel cu tc., per.
bedran „licențios”. Nici der. din țig.
bedoro „
flăcău,
fată” nu pare
sigură (
Graur 123),
bedoran „țăran” (
primul cuvînt pare der. din mag. și al doilea din
rom.). Der.
bădărancă, s.f. (
femeie cu apucături
grosolane,
mojică);
bădărănesc, adj. (
grosolan,
mojic);
bădărănie, s.f. (grosolănie, mitocănie);
bădărănos, adj. (
grosolan).