bănuí (-uésc, bănuít),
vb. –
1. (Trans.) A regreta, a (se) lamenta. –
2. a se
simți jignit, a se
ofensa. –
3. A avea o
părere proastă; a reproșa, a
face mustrări. –
4. A-și
face o
părere, a considera, a
socoti. –
5. A
presupune, a presimți. – Var.
băni, (înv.) a
deranja, a
supăra. Mag.
bánom „regret” sau „îmi pare
rău”. (Cihac, II, 478; Berneker 42;
DAR; Gáldi,
Dict., 103); cf.
bănat. A
trecut din mag. în cr.
banoveti, rut.
banuvati, bg. din Trans.
banuva (Miklosich,
Bulg., 119). Der.
bănuielnic, adj. (suspect; îndoielnic);
bănuială, s.f. (reproș, suspiciune);
bănuitor, adj. (care
bănuiește,
lipsit de încredere).