bárem
adv. –
Măcar, cel
puțin,
batăr. – Var.
baremi, barim. Tc.
barim (Roesler 588; Șeineanu, II, 38; Lokotsch 245; Ronzevalle 44), care provine din per.
bari. Din tc. a intrat și în ngr. μπάρεμος, bg.
bare,
alb.
bari, sb.
barem, barim. Cihac, II, 479,
îl derivă
greșit din mag.
bar.