báștină (-ni),
s.f. – Proprietate moștenită (
spre deosebire de
bunurile dobîndite). – Mr.
bașnă. Cuvînt
rom.
presupune un sl.
*baština, de la
bašta „
tată” (
DAR), de unde trebuie să provină și bg.
baštin „patrimonial”,
baštinija „
patrie”, sb.
baština „proprietate”,
alb.
baštinë. Totuși, Miklosich,
Slaw. Elem., 14;
Alb. Forsch., I, 15; și
Fremdw., 77, consideră cuvîntul
străin în sl. – Der.
băștinaș, s.m. (autohton, indigen).