béci (béciuri),
s.m. –
Berbec tînăr, de
doi ani. – Mr.
beci. Bg., sb.
biče „
taur tînăr”, sb.
bičij „taurin”. Schimbarea semantică,
deși curioasă, este aceeași ca în
cazul lui
buhai, care înseamnă totodată și „
taur” și „
berbec”. Diculescu,
Elemente, 444,
crede că este reprezentant al gr. βηϰίον „
oaie tînără” și
legat de it.
becco. Pușcariu 198 de
asemenea îl lega de it.,
dar îl considera rezultat al lui
(ber)beculus, care
ar fi trebuit să
dea *
bechi; însuși
autorul și-a abandonat
ipoteza în
DAR; cf. REW 9270 și 1020a. Capidan,
Dacor., IV, 444, se
referă la sl.
belče, de la
bĕlŭ „
alb”,
ipoteză puțin verosimilă. Cf.
bic.