bidivíu(bidivíi),
s.m. –
1. Armăsar,
cal arab. –
2. (Arg.)
Băiat,
flăcău. – Var.
bidibiu, bididiu. Tc.
bedevi, de la
bedu „
deșert” (Șeineanu, II, 50) care este aceeași
rădăcină a lui
beduin.
Odinioară se întrebuința și cu funcție adj.:
un cal bidiviu. – Der.
bididie, s.f. (arg., țiitoare,
amantă), cf. sl.
bedevija, „
iapă arabă”.