bindisí (-sésc, -ít),
vb. – A se preocupa, a ține
seama, a
lua în considerație, a fi la curent. – Mr.
bindisire. Tc.
beyendi, aorist de la
beyenmek „a
binevoi” (Iogu,
GS, VI, 338); cf. ngr. μπεγεντίζω, pe care
Graur,
BL, IV, 73,
îl consideră
drept sursă imediată a cuvîntului
rom. Mai
puțin probabilă pare explicația pe care o
dădea mai
înainte aceluiași cuvînt Șeineanu, II, pe
baza tc.
bende „sclav”.