păhuíe,
păhuí, s.f. (reg.)
1. ramură de
fag pusă la stâlpul
porții de 23 aprilie.
2. căpiță mare de
fân.
3. (la pl.) prăjinile lungi așezate pe vârful clăilor de
fân sau peste coama șirelor de
paie;
martaci, panze, păuși, păuze.
4. persoană înaltă, slabă și neîndemânatică.