păpălắu
,
păpălắi, s.m. (reg.)
1. plantă erbacee cu frunze ovale, cu
flori albe-gălbui și cu fructe roșii-portocalii ca niște cireșe; bășicuță, bășică, boborea, bubuchie, curcubetică, gheorghinar.
2. mătrăgună.
3. spanac porcesc.
4. (fig.; pop.) prostănac, prostălău.