bir (bíruri),
s.n. –
1. Tribut. –
2. Impozit,
dare. Tc.
birr „
dar” (Moldovan 423); cf. bg., sb., cr., slov.
bir „impozit”, mag.
bér „salariu,
leafă”. În
general, se
admite etimonul mag. (Cihac, II, 482;
DAR; Gáldi,
Dict., 85); însă în mag. este
împrumut și sensul nu
coincide. După Miklosich (
Slaw. Elem., 14;
Fremdw., 78;
Lexicon, 22) cuvîntul
rom. provine din sl.
birŭ;
dar Berneker 57 recunoaște că sl. nu provine din mag. și, prin urmare, nu
poate proveni decît din tc. sau din
rom. Confuzia
între „
dar” și „impozit” este
foarte curentă în
uzul tc., cf.
adet. Der.
birar, s.m. (strîngător de biruri);
birărie, s.f. (înv., impozit pe
comerț);
birnic, s.m. (care
plătește bir, contribuabil). Cf.
birșag.