bîrc (-curi),
s.n. – (Trans.)
Dungă, crestătură (mai
ales pe
bățul cu care se măsoară
laptele turnat). – Var. (Mold., Bucov., Basar.),
vÎrcă, s.f. (
linie,
dungă).
Rus.
birka „
semn”. Etimonul a
fost semnalat de Bogrea,
Dacor., IV, 792,
dar numai pentru
bîrc.
Vîrcă, în
mod normal considerat cuvînt separat, este
pus în legătură de Scriban cu bg.
vŭrva „
sfoară”.