bisérică (bisérici),
s.f. –
1. Clădire destinată
cultului creștin. –
2. Comunitate a
creștinilor. –
3. (Arg.) Cîrciumă. – Var.
băsearecă, băsearică, bese(a)rică, bisearică, toate înv. Mr.
băsear(i)că, megl.
băsęrică, istr.
basęrikę. Lat.
băsĭlĭca (Pușcariu 204; REW 972; Candrea-Dens., 161;
DAR; Pușcariu,
Dacor., I, 436); cf. vegl.
bašalka, valtel.
baselga, engad.
baseldža; cd. și dubletul neol.
basilică, s.f. (
biserică sau catedrală impunătoare). Der.
bisericuță, s.f. (
biserică mică;
grup de
prieteni care se
admiră reciproc);
bisericesc, adj. (ecleziastic);
bisericește, adv. (ca la
biserică);
bisericos, adj. (credincios, evlavios);
îmbiserici, vb.
rar, înv. (a
intra în
biserică).