bîț
interj. – Exprimă mișcarea unui
corp sau a unui membru. – Var.
bîța. Creație expresivă, de același
tip ca
fîț. – Der.
bîțîi, vb. (a
mișca);
bîțîială, s.f. (
mișcare);
bîțîitoare, s.f. (
codobatură);
bîțan, s.m. (țînțar). Scriban pune în legătură vb.
a bîțîi cu mag.
biccenni „a șchiopăta”.