bîtcă (bấtci),
s.f. –
Coastă, povîrniș. Origine necunoscută.
DAR propune,
dar este
puțin probabil, mag.
botkó,
bötök „
cap, mîner”; rezultatul probabil
ar fi
fost *
bătcău. Diculescu 181 (urmat de Scriban) se gîndește la un gepidic *
bütt(i)ka, din germ.
butt- (› fr.
butte); însă părerea sa a
fost în
general respinsă.