pătuiác
,
pătuiáce, s.n. (reg.)
1. foișor, post de observație.
2. (pop.) postament de
scânduri, de
pari, de crengi pe niște furci sau în copaci pe care se clădește o claie de nutreț.
3. coteț construit pe
pari sau într-un copac pentru
păsări de curte; poiată, cotineață.
4. coteț pentru porumbei așezat pe unul sau mai mulți
pari.
5. adăpost format dintr-un acoperiș susținut pe
pari (la
câmp, la vie, la stână).
6. (pop.) culcuș improvizat din frunze, din
paie, din
fân pentru dormit;
pat rudimentar.