piscuí
, pers. 3 sg.
piscuiéște, vb. IV (reg.)
1. (reg.; despre
păsări sau despre puii lor) a ciripi, a piui.
2. (fig.; reg.; despre oameni) a vorbi cu voce subțire.
3. (reg.; despre broaște) a orăcăi.
4. (reg.) a cânta din fluier.
5. (reg.; refl.; despre mămăligă) a răsufla.