bobléț (bobleáță),
adj. –
Prost, netot,
tont. – Var.
boblete, bobletic. Creație expresivă (cf.
Iordan,
BF, II, 183). Etimologia propusă de Körting 1173, din lat. *
balbaticus, este „fantastică” (Densusianu,
Rom., XXXIII, 275). Nu este mai
puțin nici
cea a lui
Pascu,
Suf., 70 (calabr.
babbu „
prost”). Bogrea,
Dacor., II, 652, nu pare să fi
venit cu o soluție mai
bună, cînd se
referă la lat.
apoplecticus. În sfîrșit, Densusianu,
GS, IV, 152,
pleacă de la un sl. *
vablec, der. de la o
rădăcină vab- „a înșela”, și
atestat numai în
forma vabec. În realitate este o
formă reduplicată a
rădăcinii expresive
ble-, cf.
bleau.