bóbot (bóbote),
s.n. –
1. Flacără, flăcăraie. –
2. Acces,
pornire,
atac. – Var.
bobotă. Creație expresivă, cf. sl.
bobotŭ „
zgomot”,
bobotati „a
face zgomot”, ngr. βωβός „
tont”, sp.
bobo. – Der.
bobotaie, s.f. (vîlvătaie, incendiu), format ca
vîlvătaie, pălălaie;
boboti, vb. (a
lua foc, a se
arde; a inflama).