bocál (bocale),
s.n. –
Pahar,
cupă. – Var. (Trans.)
bucal, pocal. Este cuvînt care trebuie să fi intrat în
rom. prin diverse
căi, cf. fr.
bocal (din it.
boccale); din it. provine și sb.
bokal, mag.
bokál (Miklosich,
Fremdw., 78), cf. și tc.
bukal. Var. se explică prin germ.
Pokal.