bodârlắu, (bodârlắi),
s.m. – Cufundar, Colymbus glacialis. – Var.
bodârlan. Origine incertă, probabil expresivă. Din mag.
bujdorló, după Drăganu,
Dacor., 334;
formă care
ar justifica fonetismul
rom., din mag.
bukdar „cufundar”, der. de la
bukdolni „a se
cufunda” (cf., Cihac, II, 483 și
DAR). Der.
bodârlău, s.n. (închisoare), al
cărui semantism se explică prin imaginea,
proprie limbajului argotic, care
confundă faptul de „a
merge la închisoare” cu acela de „a se
cufunda”;
modârlan, s.m. (
bădăran, mârlan).