boldéi (boldéi)
, s.m. – Cîine de
talie mică, de vînătoare. Probabil engl.
bulldog, alterat în pronunțarea pop. Este cuvînt intrat în
limbă în
sec. XIX, ca
termen de vînătoare, și se aplică numai cîinilor de
rasă străină.
DAR și Scriban
îl derivă de la
bold; nu
reușim însă să ne explicăm legătura semantică
între cele două cuvinte. Totuși, această
apropiere spontană
poate explica schimbarea pronunțării. – Der.
bold(e)ică, s.f. (
cățea de vînătoare).
Dacă etimonul pe care
îl propunem este
corect,
boldei, este dublet al lui
buldog, s.m. (
mops, cîine de
pradă), din engl., prin intermediul fr.
bouledogue.