potecáș,
potecáși, adj., s.m.
1. (adj.; despre
cai) care poate să urce potecile
grele de munte, apt de urcat.
2. (s.m.; înv.) locuitor din
statele grănicerești, care supraveghează potecile, regiunile de graniță aflate între două puncte străjuite de ostași; grănicer,
plăieș.