probozí
,
probozésc, vb. IV
1. (înv., reg. și fam.) a certa, a dojeni, a
mustra; a face de rușine; a ocărî.
2. (refl.; despre frunze, iarbă, vegetație) a începe să se ofilească, să se veștejească, să se îngălbenească.
3. (refl.) a se întrista; a se rușina.