brîncă (-ci),
s.f. –
1. Anghină. –
2. Săricică (
Salicornia herbacea). –
3. Erizipel. Gr. βράγχος „
anghină” (Cihac, I, 38 și II, 640; Diculescu,
Elementele, 477;
Pascu,
Beiträge, 26).
DAR se
referă la sb.
brnka, pe care
îl derivă din sl.
brekno „a inflama”,
dar care pare mai
curînd că provine din
rom. (Candrea,
Elementele, 407).