brut (brútă),
adj. – Neprelucrat, ordinar, necizelat. Fr.
brut. – Der.
brută, s.f., din fr.
brute;
brutal, adj., din fr.
brutal;
brutalitate, s.f., din fr.
brutalité;
brutaliza, vb., din fr.
brutaliser;
abrutiza, vb., din fr.
abrutir, tratat ca în echivalența
simbol-simboliza, general-generaliza etc.